A XXIV-a sesiune a Centrului de Studii Medievale și Premoderne „Sfântul Antim Ivireanul” a debutat la Arhiepiscopia Râmnicului

Evenimentul s-a desfășurat în cadrul secțiunii Ateneul artistic „G. Popescu-Vâlcea” și a fost organizat de Arhiepiscopiei Râmnicului, Forumul Cultural al Râmnicului, Fundația Culturală „Sfântul Antim Ivireanul” și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vâlcea.

Prima întâlnire a sesiunii a fost moderată de prof. dr. Ioan St. Lazăr.

În cadrul manifestării a fost prezentat volumul al II-lea al cărții „Corabia salvatoare”, semnat de doamna prof. Elena Stoica. Prezentarea volumului a oferit participanților prilejul unei întâlniri cu literatura și preocupările culturale ale autoarei, în cadrul unui proiect care a reunit, de-a lungul timpului, personalități și teme legate de spiritualitatea și cultura românească.

Programul primei întâlniri a cuprins, de asemenea, evocarea proiectului „Monahism și artă”.  Această evocare a readus în atenție o inițiativă culturală desfășurată pe parcursul a 15 ani, dedicată relației dintre tradiția monahală și expresia artistică.

Monahismul a avut, de-a lungul timpului, un rol important în păstrarea și transmiterea valorilor culturale, numeroase mănăstiri și așezăminte bisericești devenind adevărate spații de conservare a memoriei istorice și artistice. În acest context, proiectele care pun în dialog arta și spiritualitatea contribuie la o mai bună înțelegere a patrimoniului cultural și bisericesc. Evocarea proiectului a reprezentat, astfel, un moment de recuperare a unei experiențe culturale și de readucere în atenția publicului a preocupărilor dedicate patrimoniului monahal.

Prin programul propus, cea de-a XXIV-a sesiune a Centrului de Studii Medievale și Premoderne „Sfântul Antim Ivireanul” a continuat preocuparea pentru cultivarea dialogului dintre istorie, artă, literatură și spiritualitate.

Manifestarea a evidențiat, totodată, rolul instituțiilor și al organizațiilor culturale în păstrarea și promovarea valorilor care definesc identitatea comunității. În acest demers, patrimoniul bisericesc și tradiția monahală ocupă un loc aparte, atât prin valoarea lor istorică, cât și prin dimensiunea spirituală pe care o păstrează.