Chipuri ale sfințeniei evocate la cercul pastoral întrunit de la Parohia Bogdănești II
La Parohia Bogdănești II, din satul Gura Văii, s-a desfășurat o nouă întâlnire a cercului pastoral, prilej de rugăciune, comuniune și aprofundare a vieții duhovnicești.
În cadrul întâlnirii, părintele Victor-Constantin Croitoru a susținut tema „Chipuri de sfinte femei românce canonizate de Biserica Ortodoxă Română – Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi”, aducând în atenția celor prezenți exemplul de viețuire creștină și mărturia duhovnicească a sfințeniei în viața femeilor românce.
La activitate a participat părintele protoiereu Andrei Lucian Ionescu, a cărui prezență a subliniat importanța întâlnirilor pastorale pentru întărirea comuniunii dintre slujitorii Sfintelor Altare și pentru împărtășirea experienței pastorale.
În comunicarea susținută, părintele Victor-Constantin Croitoru a arătat că „cele 16 Sfinte Femei Românce recent canonizate sunt repere duhovnicești importante din viața Bisericii Ortodoxe Române, acestea arătându-ne ca niște mame spirituale ale poporului român, calea care duce către Mântuitorul Hristos. Ele și-au sfințit viața prin smerenie și dragoste de aproapele, prin credința lor puternică și curajul mărturisitor, prin răbdarea necazurilor, prin nevoințe și rugăciune. Viețile sfintelor femei, care acoperă o perioadă de mai bine de cinci secole: de la Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș, soția Sf. Voievod Neagoe Basarab, născută în anul 1485 și până la Sf.ânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, mutată la veșnicile locașuri la 5 iunie 2014, descoperă faptul că sfințenia este accesibilă creștinului care o dorește și o caută în orice timp. Sfințenia se înțelege ca o creștere neîncetată în comuniunea de iubire cu Dumnezeu, prin rugăciune, smerenie, pocăință și iubire față de aproapele. Ea nu presupune lipsa încercărilor sau a slăbiciunilor omenești, ci puterea de a ne ridica prin Harul dumnezeiesc ori de câte ori cădem și de a ne îndrepta, cu nădejde, întreaga ființă spre Mântuitorul Hristos. În orice epocă, indiferent de tulburările lumii sau de greutățile vieții, omul poate face din fiecare zi un prilej de apropiere de Dumnezeu, transformând gândurile, cuvintele și faptele sale în mărturii ale credinței. Astfel, sfințenia nu înseamnă fuga de lume, ci transfigurarea vieții prin iubire, dobândirea unei inimi curate și deschiderea permanentă către lucrarea Harului dumnezeiesc, Care îl conduce pe om spre asemănarea cu Dumnezeu”.
